Îndrăznesc să cred că, pornind la drum, Romanian Heritage Center, a fost însoțit de faimoasa expresie “Habent sua fata libelli” (Cărțile au destinul lor) a lui Terentianus Maurus.
Și spun asta, pentru că atunci când, pentru prima dată, am trecut pragul acestui centru cultural, văzându-mă înconjurată de cărțile cu miile de pagini ce așteptau în liniște să fie descoperite, și îmbătată fiind de mirosul vechi și dulce-al tiparului, dintr-o dată am simțit că mă aflu într-un loc, de unde-aș putea reface, însuși drumul omenirii.
Mi-am amintit atunci, de nenumăratele ore din copilărie și mai târziu, din adolescență, petrecute în biblioteci, când captivată de “cuvintele înaripate” ale vreunei cărți, pierdeam cu totul noțiunea timpului și mă lăsam purtată de către ele, în diferite epoci, pe diverse meridiane…
Nu gândeam pe-atunci că voi trăi timpurile unei lumi prea grăbite, pentru a mai simți adevărata savoare a cărților.
Așadar, de ce este atât de necesar, un asemenea loc?
- Pentru a ne informa și a ne lămuri
- Pentru a ne împodobi vorba și scrisul
- Pentru a învăța să ne ferim de greșeli grave sau ridicole, sau amândouă laolaltă
- Pentru a căpăta nenumărate câștiguri intelectuale și morale
- Pentru a nu lăsa nedescoperite “comorile trecutului”
- Și pentru a nu uita, de cea mai străveche moștenire culturală, transmisă în scris, din generație în generație: CARTEA.
Cărțile vin să ne potolească setea de cunoaștere și de informare, ne fac să visăm și deopotrivă, ne ajută să ne îndeplinim visurile.